Cum poate sta Justitia in spagat
Inainte de toate, o mica simulare de spaga pe intelesul cititorilor care ne citesc din diaspora si poate nu au avut niciodata legatura cu Justitia din Romania. Deci: ce faci cind ai un proces pe care nu vrei sa-l pierzi? Daca nu esti ultimul amarastean, iti angajezi un avocat scump. Dar asta nu e tot.
Nu, iti angajezi un avocat scump care sa dea si o mita mica, acolo, la judecator, ca sa nu-si bata gura pe banii tai in instanta fara nici o garantie ca va si cistiga. De obicei, strategia functioneaza, iar dreptatea nu se confunda deloc cu adevarul, cum se zice si in revista aia pentru intelectuali, Dilema veche.
Vrem arbitri straini!
Tot pentru cititorii din strainatate, poate chiar din Statele Unite ale Americii, trebuie spus ca acolo, adica in SUA, exista un tribunal comercial (prescurtat ii zice ICSID si se afla sub jurisdictia Bancii Mondiale) unde se judeca tari cu firme. Dupa urmatorul model: firma x are o afacere in tara y si, dintr-un motiv sau altul, firma se considera prejudiciata de tara respectiva, cea in care are afacerea. Si, atunci, firma deschide un litigiu comercial la ICSID.
De obicei, se cer si despagubiri, de multe sute de milioane de euro sau dolari. Sistemul e simplu: la ICSID, judecatorii nu se numesc „judecatori“, ci „arbitri“. In cazul fiecarui litigiu, exista un complet de trei astfel de arbitri care trebuie sa judece cazul.
Unul dintre arbitri e nominalizat de firma nemultumita, un al doilea de catre tara aflata in litigiu cu firma, iar al treilea, care e si presedintele completului de arbitri, este nominalizat, de comun acord, si de firma, si de tara cu pricina. Atentie: desi nu sint numiti „judecatori“, arbitrii asta sint, de fapt.
Ceea ce inseamna ca sint independenti, ca nu pot fi contactati de catre nici una dintre parti si, mai mult, desi nu va vine sa credeti, arbitrilor nu li se poate da spaga. A, inca ceva: fiecare dintre parti (firma, tara) are avocati proprii, care isi apara clientul ca in orice litigiu comercial.
In 2001, Romania a luat premiul Noble
Va multumim, dragi cititori din afara granitelor Romaniei, acum o sa ne intoarcem la cei care au ramas acasa, aici, in tarisoara. Si o sa le spunem ca tocmai tarisoara asta a lor a avut ghinionul sa fie data in judecata la ICSID, prin 2001, de catre o companie americana (Noble Ventures – si aici nu insistam, poate va mai amintiti despre ce e vorba: Noble Ventures cumparase Combinatul Siderurgic de la Resita in 2000, dar nu s-a inteles la investitii si esalonari de datorii cu statul, asa ca a ramas fara combinat, de unde si litigiul).
Suma ceruta de americani era de peste 350 de milioane de dolari, adica in jur de un sfert de miliard de euro. La asa belea, mai lipsea doar sa fim amatori in astfel de litigii. Si asa si eram, pentru ca acesta era primul litigiu al Romaniei la ICSID (de atunci incoace, am mai adunat vreo patru, cu diferite alte companii).
Guvernul Nastase: varza a la Cluj cu carne de Porcasi
Ar fi trist ce o sa va spunem in continuare daca nu s-ar fi intimplat in Romania. Asa, e de ris. Sa vedeti cum a fost. Era, deci, 2001. Nastase tocmai ajunsese la comanda contractelor, privatizarilor, bugetelor, matusilor, bittnerilor etc. Din senin, se trezeste cu proces la ICSID. „Mai – si-o fi zis omul –, da’ chiar nu putem si noi fura in liniste? Ia ziceti, ce facem, pe cine nominalizam arbitru?“, a spus Bombo si si-a facut ochii roata peste ministri.
Manivelu nu zicea nimic, Geoana facea pe prostanacul, Puwaka smenuia niste fonduri europene. Era o liniste de-i tiuiau urechile lui Ady. Pina cind, din fundul salii, se auzi, taraganat: „No, apai stiu io“. Era Vasile Puscas, ministru delegat si negociator-sef cu Uniunea Europeana. Cum nimeni nu stia cu ce se maninca litigiile internationale de la ICSID (a, mintim, se facea Stanoaica ca stie – corectura, va rog sa treceti peste ce se facea Stanoaica ca stie, multumesc! – si-l propunea drept arbitru independent din partea Romaniei pe avocatul roman Tanasescu, dar pina si Bombo a sesizat ridicolul situatiei si a zis „pas“), a ramas varianta lui Puscas: profesorul italian Vincenzo Porcasi.
Sa fie judecat pentru ca n-a arbitrat!
Daca va amintiti ce am zis mai sus, oricare arbitru trebuie sa fie complet independent si, mai ales, sa nu aiba nici un conflict de interese cu partea care il propune. Sa vedem, insa, cine era, atunci, Vincenzo Porcasi: bun prieten cu Vasile Puscas si fost profesor invitat la „Babes-Bolyai“ Cluj, universitatea la care preda si Puscas.
Cu alte cuvinte, o incompatibilitate de toata frumusetea intre calitatea italianului de prieten al ministrului roman si cea de arbitru independent la ICSID. Totusi, nici un membru al Guvernului Nastase nu a sesizat asta, asa ca Porcasi a fost nominalizat oficial de Romania ca arbitru ICSID in august 2002.
In scurt timp, ICSID a luat, la fel de oficial, la cunostinta numirea ca arbitru a lui Porcasi. Practic, din acel moment (toamna lui 2002), italianul era arbitru la Tribunalul Comercial International de pe linga Banca Mondiala.
Numai cine n-a arbitrat nu stie cum se face-un blat
Ca oficialii lui Nastase nu au observat (sau nu au avut chef sa vada) conflictul de interese in care era Porcasi, nu ar fi mare lucru. De mirare e ca nici avocatii Romaniei (Musat & Asociatii, in acest caz) nu au observat incompatibilitatea, desi erau platiti cu citeva milioane de euro. Au vazut, totusi, avocatii americani (asociati pentru acest litigiu cu cei romani), platiti si mai bine, care si-au pus miinile in cap cind au aflat de Porcasi.
Practic, cu Porcasi din partea Romaniei in completul de arbitri, Noble Ventures ar fi cistigat cazul in doi timpi si trei miscari, dovedind simplu ca romanii pregateau un blat la Washington. Prin urmare, ordinul de la White & Case pentru Musat & Asociatii a fost sec si rece: „Scapati de Porcasi!“.
Tuca a tucat Piata Endependenti
Ce aveau de facut romanii in aceasta situatie? Pai, sa-i ceara italianului sa se retraga. Conform regulamentelor ICSID, Porcasi putea sa o faca printr-o simpla cerere. Care, insa, trebuia motivata. In mod evident, italianul nu putea argumenta ca se retrage din cauza conflictului de interese in care se afla, pentru ca Romania ar fi fost pusa intr-o postura nu numai jenanta, ci si periculoasa pentru soarta litigiului (e ca si cum Romania ar fi admis ca voia sa traga teapa la alegerea arbitrului, dar s-a razgindit).
Asa ca a fost aleasa varianta retragerii italianului „din motive personale“. Iar „motivele personale“ au costat putin peste 13.000 de euro, suma platita de Romania italianului prin intermediul avocatului Florentin Tuca (atunci, partener la Musat & Asociatii, acum boss la propria firma de avocatura, Tuca, Zbarcea & Asociatii).
Da’ ce s-a scumpit carnea de Porcasi…
Daca va intrebati de ce a fost nevoie ca italianul sa fie platit ca sa se retraga, raspunsul e simplu: pentru ca, retragindu-se, Porcasi renunta la citeva sute bune de dolari pe ora pe care i-ar fi primit ca arbitru ICSID.
Prin urmare, macaronarul trebuia sa-si scoata pirleala. Adica banii. Astfel, i s-au platit peste 13.000 de euro in baza unui contract de consultanta incheiat intre italian si Florentin Tuca, iar partea palpitanta e ca acest contract s-a iscalit in perioada in care Porcasi inca era, oficial, arbitru independent al ICSID.
Porcasi se obliga sa dea consultanta de specialitate tocmai pe cazul Romania versus Noble Ventures. Un alt amanunt captivant: ca sa nu lase urme, arbitrul urma sa ofere consultanta numai oral! Pentru 1.500 de euro pe zi! Ce e si mai nostim e ca banii astia au fost platiti, de fapt, de fosta APAPS, actuala AVAS, la ordinul directorului Musetescu.
Numai cine nu-i gagiu nu are la Washington litigiu
Ei, si? Ei, si daca ar fi chiar asa de simplu, ar fi misto. Dar nu e. Pentru ca regulamentele ICSID (ca si bunul-simt, de altfel) impiedica orice parte cinstita sa plateasca un judecator, care ar trebui sa fie impartial si independent, pentru a-i face servicii. E cum ziceam la inceput: e ca si cum unul i-ar da spaga judecatorului care-i judeca dosarul.
In cazul asta, spagarul ar sfirsi-o prost. In cazul nostru, Romania e pe cale sa o sfirseasca foarte nasol: Noble Ventures a depus o plingere la DNA in care reclama mita mascata oferita italianului Porcasi. Iar ca totul sa fie si mai naspa, a anuntat (in aceeasi plingere la DNA) ca va cere la ICSID anularea deciziei de neacordare de despagubiri si redeschiderea litigiului Noble Ventures versus Romania. Pentru a cere nici mai mult, nici mai putin de 353 de milioane de dolari de la Romanica europeana.